Bullying la Questfield International College, sesizări fără ecou

În contextul educațional actual, fenomenul bullying-ului necesită o abordare structurată și responsabilă din partea instituțiilor de învățământ, pentru a asigura un mediu sigur și propice dezvoltării armonioase a elevilor. Lipsa unor măsuri clare și documentate în fața unor situații de hărțuire repetată poate conduce la efecte psihologice grave și afectarea încrederii în sistemul educațional.

Bullying la Questfield International College: sesizări repetate, reacții instituționale insuficiente

Investigația realizată pe baza documentelor, corespondenței scrise și declarațiilor familiei unui elev evidențiază o situație de bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera, care s-a desfășurat pe o perioadă de peste opt luni. Sesizările repetate privind agresiuni verbale, stigmatizare medicală și presiuni asupra familiei nu au fost însoțite de măsuri documentate sau de răspunsuri scrise oficiale care să ateste intervenții concrete din partea conducerii și cadrelor didactice.

Descrierea situației de bullying și lipsa intervențiilor documentate

Potrivit informațiilor puse la dispoziția redacției, elevul vizat a fost expus zilnic unor comportamente agresive manifestate în timpul orelor și pauzelor, incluzând jigniri, umiliri publice și excludere socială. Familia a comunicat în mod repetat, prin emailuri oficiale și detaliate, situația către învățătoarea clasei, conducerea școlii și fondatoarea instituției, solicitând intervenții clare și protecție.

Analiza corespondenței nu evidențiază existența unor răspunsuri scrise care să confirme aplicarea unor măsuri concrete, cum ar fi sancțiuni, consiliere psihopedagogică sau monitorizare formală a cazului. Intervențiile descrise sunt limitate la discuții verbale informale, fără procese-verbale sau planuri de intervenție scrise, ceea ce indică o gestionare preponderent informală a situației.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Un aspect central al fenomenului semnalat îl constituie utilizarea repetată a unei etichetări medicale cu caracter degradant în mediul școlar, folosită ca instrument de ridiculizare și marginalizare a elevului. Specialiști consultați de redacție atenționează că această practică depășește conflictul obișnuit între elevi și intră în zona hărțuirii și stigmatizării agravante.

Documentele și mărturiile indică faptul că această etichetare nu a fost folosită în scop educațional sau de protecție, ci în contexte vizibile și repetate, în prezența colegilor, contribuind la izolarea socială și scăderea stimei de sine a copilului. În ciuda sesizărilor oficiale care au atras atenția asupra impactului emoțional negativ, nu există dovezi ale unor reacții ferme, documentate sau a unor măsuri aplicate pentru stoparea fenomenului.

Lipsa reacțiilor oficiale și presiunile asupra familiei

Familia susține că a transmis numeroase comunicări scrise către toate nivelurile de conducere ale școlii, solicitând respectarea confidențialității și intervenții clare pentru protecția copilului. Potrivit documentelor analizate, răspunsurile instituției au fost preponderent verbale și generale, fără consecințe practice sau măsuri formale.

Mai mult, familia a resimțit presiuni, inclusiv un mesaj verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, conform căruia, în situația în care problemele nu sunt acceptate, familia este liberă să părăsească instituția. Această afirmație, citată exact din relatările puse la dispoziția redacției, este interpretată ca un posibil mecanism de excludere mascată, deplasând discuția de la protecția copilului către considerente contractuale.

Confidențialitatea în spațiul școlar: solicitări neasumate și expunerea copilului

Documentele arată că familia a solicitat în mod repetat și explicit respectarea confidențialității informațiilor privind situația sensibilă a copilului, avertizând asupra riscurilor pe care divulgarea acestora le-ar putea produce asupra stabilității emoționale. Cu toate acestea, nu există răspunsuri scrise care să confirme asumarea unor măsuri în acest sens.

Conform unor relatări obținute de redacție, informațiile despre situație au fost totuși aduse în atenția colegilor și a cadrelor didactice într-un mod care a plasat copilul într-o poziție vulnerabilă, inclusiv prin interpelări publice referitoare la demersurile administrative ale familiei, ceea ce ridică întrebări privind modul de gestionare a datelor sensibile în instituție.

Gestionarea formală și informală a sesizărilor: absența unor proceduri clare

Conform documentelor puse la dispoziție, răspunsul oficial al școlii s-a materializat într-un formular informal intitulat Family Meeting Form, care nu conține elementele uzuale ale unui act administrativ cu caracter instituțional: lipsesc responsabilitățile clare, termenele de implementare și măsurile concrete.

Din perspectivă jurnalistică, această diferență între un astfel de formular și un proces-verbal sau raport intern evidențiază o gestionare formală limitată, fără trasabilitate și asumare clară de responsabilitate. În lipsa unor documente suplimentare care să ateste măsuri aplicate, răspunsul instituțional rămâne, din perspectiva familiei și a materialelor analizate, unul declarativ și insuficient.

Impactul psihologic documentat al bullyingului și reacția tardivă a școlii

Un raport psihologic detaliat de peste zece pagini, emis de un specialist recunoscut, atestă consecințele emoționale grave produse de expunerea prelungită la bullying în cadrul școlii. Acesta descrie manifestări precum anxietate accentuată, retragere socială și pierderea sentimentului de siguranță în mediul educațional.

În pofida acestor dovezi medicale și a sesizărilor repetate, reacția instituției a fost consemnată ca întârziată. Abia după implicarea unui cabinet juridic și transmiterea unor notificări formale cu caracter legal, conducerea școlii a manifestat un răspuns clar, după mai bine de opt luni de tăcere administrativă.

Comunicarea publică a școlii și minimalizarea fenomenului

În data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a transmis un email către părinții elevilor, în care situațiile semnalate au fost reduse la „interacțiuni spontane dintre copii”. Această abordare contrazice sesizările scrise și documentate ale familiei, care au indicat un tipar repetitiv și grav de bullying și stigmatizare.

Redefinirea acestor incidente într-un limbaj minimalizator ridică semne de întrebare privind capacitatea instituției de a recunoaște și gestiona bullyingul și afectează percepția asupra sincerității demersului de clarificare publică. Această poziționare poate fi interpretată ca o tentativă de diluare a responsabilității instituționale, în lipsa unor măsuri concrete comunicate pe parcursul celor opt luni.

Contactele post-retragere și implicațiile pentru dreptul la educație

După retragerea copilului vizat de la școala, familia a transmis redacției informații conform cărora ar fi existat contacte telefonice informale către alte instituții de învățământ private din zona Pipera, în care copiii retrași ar fi fost descriși în termeni negativi, cu referiri la presupuse probleme de disciplină sau comportament.

Aceste informații nu au fost comunicate oficial și nu sunt susținute de documente scrise, însă ridică semne serioase de întrebare privind respectarea dreptului la educație, confidențialitatea datelor și interesul superior al copilului. Redacția solicită clarificări publice din partea persoanelor și instituțiilor vizate, tratând cu maximă seriozitate aceste aspecte.

Concluzii privind responsabilitatea instituțională și provocările gestionării bullyingului la Questfield Pipera

Analiza materialelor și declarațiilor disponibile relevă o serie de aspecte problematice privind modul în care Școala Questfield Pipera a gestionat o situație de bullying sistematic și stigmatizare medicală:

• Sesizările scrise și documentate ale familiei au rămas fără răspunsuri scrise punctuale și fără măsuri instituționale clare și asumate.
• Intervențiile invocate au fost preponderent informale, bazate pe discuții verbale și un formular neoficial, lipsit de caracter instituțional verificabil.
• Stigmatizarea medicală a fost tolerată și nu a fost combătută prin măsuri ferme, ceea ce poate constitui o formă agravată de bullying și discriminare.
• Presiunile percepute de familie, inclusiv mesajul verbal atribuit fondatoarei, indică posibile mecanisme de excludere mascată.
• Respectarea confidențialității a fost solicitată explicit, însă există indicii privind expunerea copilului în mediul școlar.
• Răspunsul instituțional a întârziat semnificativ, fiind declanșat efectiv abia în contextul unor demersuri juridice.
• Comunicarea publică a școlii a minimalizat gravitatea situației, creând un contrast cu sesizările și documentele existente.
• Există semnale privind contacte post-retragere care pot afecta dreptul la educație și confidențialitatea.

Aceste elemente indică o disonanță între angajamentele publice ale Questfield Pipera privind siguranța și dezvoltarea armonioasă a elevilor și modul efectiv în care situațiile de bullying au fost gestionate în practică.

În absența unor clarificări oficiale, documentate și asumate de conducerea instituției, rămâne deschisă întrebarea privind mecanismele reale de protecție și intervenție existente în cadrul școlii atunci când un copil reclamă că este supus unui abuz sistematic.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro